Speranta
Am mers
sa-mi cumpar
o cutioara cu praline
Speranta.
Ghinion: si pretul lor
a urcat.
Pacat.
Nu-mi mai pot permite
acum
luxul sa sper.
Dupa 21 de ani
Peste intinderile cu ruini
crescu iarba.
Noaptea, vantul
colinda prin iarba.
Dimineata
un om
trece drept
prin iarba inalta.
traducere de Dan Constantinescu
1 comment:
A doua poezie m-a obsedat luni de zile datorita (sau din cauza?) unui OM. Si acum, in sfarsit, reusesc sa atribui aceste versuri cuiva, altcuiva decat LUI. Este un sentiment foarte placut, iti multumesc.
Post a Comment