Saraband (2003) by Ingmar Bergman

poate in asteptarea unei saptamani plina de filme pe care imi doream sa le vad si revad, dar pentru care nu am timp acum, revizitez aceste pseudo-cronici de vara trecuta si vreau sa gust putin din ce apare pe aici. sa ne intoarcem la un final. Saraband.

vintage Bergman: 10 capitole foarte bine portionate, un ritm controlat la sange, cadrele specifice, actorii bine cunoscuti, cursivitatea bine cunoscuta, static pana cand devine fascinant, 4 personaje care te tin in scaun pe toata durata filmului facut pentru TV.

Bergman isi incheie conturile si isi inchide lanterna magica. un film realizat la 86 de ani, dupa ce spusese in 1982 ca Fanny and Alexander este ultimul sau film. Saraband ramane filmul sa de sfarsit, un film de o sinceritate criminala si de o forta uluitoare.

un film despre nefericire sau despre dorinta de nefericire; mereu ne dorim ceva mai sus decat nevoia noastra primara de a fi multumiti, granita propriei fericiri devine granita unei patologii sociale.

cum ar spune un critic de film: Bergman - game over.